In Japonia, viata profesionala este mult diferita de cea intalnita in Europa sau America. Voi incerca in urmatoarele randuri o analiza a felului in care ea se desfasoara aici, in tara soarelui rasare, insistand putin pe diferentele de ceea ce suntem noi obisnuiti.
Cred ca ar trebui sa stiti ca economia Japoniei a cunoscut un apogeu in 1992, efect economic cunoscut sub numele de “buble economy”. Acest efect, experimentat in mai multe locuri pe glob presupune o crestere economica rapida, urmata apoi de o cadere inevitabila la fel de rapida. In 1992 in Japonia, rata somajului era la procent de 2.2%, iar in ultima decada acesta a crescut brusc la 5.4% in 2002. De abia in 2003, acest indicator arata o oarecare imbunatatire (scadere) la un procent de 5.1%. Dar, analizand putin distributia acestei cifre, rata de somaj in randul tinerilor este de 10%, cifra ingrijoratoare aici in Japonia.Un factor binecunoscut care a sustinut ridicarea Japoniei dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost cariera pe termen lung intr-o singura companie, ce oferea un mediu stabil, calitatea locului de munca, si un sistem de salariare pe baza vechimii. Acesta este o puternica diferenta fata de Europe de astazi, unde este valabila afirmatia “cu cat iti schimbi mai des locul de munca cu atat vei avea o cariera mai stralucita”. Acum insa, productia se muta in statele in care salariul mediu pe economie este mult mai mic, companiile japoneze se straduiesc sa-si mentina competitivitatea pe piata, deci se produc numeroase restructurari de personal. Totodata, numarul de proaspat absolventi angajati de companii anual este in continua scadere, iar bonusurile salariale ce veneau odata cu vechimea devin tot mai mici. Urmand acest rationament, un important rol in gasirea unei slujbe este nivelul de cunostiinte - specializare, fiind mult mai usor de gasit o slujba ca expert intr-un anumit domeniu.Un aspect din ce in ce mai important in bursa muncii in Japonia il joaca asa numitii “freeters”. Acest cuvant, format din englezul “free” (liber) si germanul “arbeiter” (muncitor), defineste acele persoane care nu au un loc de munca stabil, ci lucreaza in diverse pozitii si in diverse locuri. Potrivit unei statistici, in 2002 erau in jur de 2.1 milioane de astfel de lucratori in limita de varsta de 15-24 de ani. Fenomenul “freeters” caracterizeaza in primul rand studentii, care se angajeaza ca ospatari, vanzatori, soferi, urmandu-si in acelasi timp aspiratiile academice. Totusi, lucrurile nu stau asa de frumos. In 2003, statistici mai exacte facute de Ministerul Muncii japonez, gaseste un numar de 4.17 milioane de astfel de lucratori, cu varsta intre 15 si 34 (incluzand studenti si gospodine). Urmand studiul, s-a constantat ca un procent de 72,2% ar vrea un post de munca sigur, dar nu il gasesc. Cu toate ca majoritatea “freeter”-ilor sunt tineri, exista cazuri in care pe unii japonezi ii prinde batranetea in asemenea pozitie. Problema apare din faptul, ca de la o anumita varsta, aceasta forma de munca nu mai este rentabila, iar multi dintre acestia ajung “cersetori”. In 2001 cel mai mare numar de “freeters” se gasea in grupa de varste 25-29 - un numar de 1.52 milioane, fata de 1998 cand era doar 1.01 milioane, la aceea vreme majoritatea situandu-se in grupa de varsta 20-24. A se face distinctioa dintre termenul de “freeters” si termenul de “freelancer”. Cu toate ca au in comun modul de lucru in diverse companii, de obicei “freelancers” sunt profesionisti intr-un anumit domeniu, pozitia ramanand de obicei aceeiasi. Acestia din urma sunt numai o mica parte din “freeters”.

Ca absolvent de universitate (asa cum explicam in aricolul cu privire la sistemul de invatamant, la ora actuala, un procent de 45% din tineri urmeaza cursuri universitare), in gasirea unei slujbe se urmeaza un “ritual” putin neobisnuit pentru ochii unui strain. Este denumit “job-hunting” (vanatoarea de slujbe), chiar daca nu este un cuvant japonez. Cu un an inainte de absolvire, toti studentii sunt prinsi de aceasta febra timp de cateva luni bune, in cel mai bun caz. Pentru ei sunt organizate targuri de slujbe, unde diverse companii isi prezinta realizarile si domeniile de activitate. Cand au ales compania (daca se poate spune asa), studentii aplica pentru anumite posturi, urmeaza interviurile si in final acceptarea. Cei mai buni prind posturi bune dupa preferinte, cei de la mijloc se aleg cu restul, dar binenteles ca sunt multi care nu prind nimic. Acestia se concentreaza asupra unei cariere de “freeters” in afara domeniului. Din ce in ce mai multe femei urmeaza aceiasi cale in cariera ca un barbat, insa multe vor renunta la ea in urma casatoriei.


Pentru straini in Japonia angajarea pe termen lung la o companie japoneza este greoaie. Poate ca s-ar reusi obtinerea unui post, insa mentinerea va fi mult mai grea. Diferentele de mentalitate sunt imense, modul de lucru este un alt impediment, dar nu in ultimul rand nationalismul japonezilor. In ultima perioada, datorita faptului ca viata incepe sa se ingreuneze pentru japonezii de rand, strainii in Japonia sunt priviti oarecum cu invidie, cel putin in posturi fixe. Insa, o adevarata industrie incepe sa se dezvolte in domeniul invatarii limbii engleze. Exista numeroase scoli private de limba engleza, iar in ultima perioada scolile nationale incep si ele sa apeleze la profesori de limba engleza straini, de preferinta nativi. Acest tip de slujba este foarte cautata atat ca si cariera (full-time) cat si cu norma scazuta (part-time) si foarte bine platita, pentru nivelul de calificare necesar. Exista, de asemenea un interes crescut pentru lucru sub forma de contract pe o anumita perioada, in diverse domenii, dar aceasta posibilitate este valabila numai in cazul profesionistilor (activitate cunoscuta uneori sub numele de “freelancer”). In asemenea cazuri, japonezii sunt fericiti sa aibe ceva de invatat de la straini (de-a lungul istoriei acesta a fost modul in care au avansat - invatand de la altii) si de ce nu, orice companie ar fi interesat de costurile reduse ale acestor contracte, in contrast cu investitiile intr-o slujba fixa. Pentru majoritatea tipurilor de slujbe explicate mai sus este necesara cunoasterea cel putin la nivel de incepator a limbii japoneze. Insa, o alta varianta ar fi gasirea unei companii straine in Japonia, caci au inceput sa apara destule, dar majoritatea au doar birouri pentru obtinerea de contracte si cateva servicii de baza. In acest caz, in aceea firma vor fi majoritatea straini, sau cel putin, se va vorbi engleza.
sursa: http://www.personal.bogdanlazar.ro/html/bursa_muncii_in_japonia.html