Prezentarea generala

Sistemul de invatamant nipon are o structura 6-3-3-4 (adica 6 ani scoala elementara, 3 ani gimnaziu, 3 ani liceu si 4 invatamant superior). Obligatoriu sunt 9 ani, adica scoala elementara si gimnaziul. In cea ce priveste performantele, japonezii se situeaza pe primele locuri cu 100% din populatie avand educatia obligatorie de 9 ani, si foarte aproape de 0%, procentul de analfabeti. Cu toate ca nu este obligatoriu, liceul se bucura de prezenta a 96% din populatie, in marile orase acest procent ajungand la 100%. Acest lucru nu inseamna ca fiecare isi permite luxul de a alege liceul, majoritatea multumindu-se cu a doua sau a treia varianta din lista preferintelor.
In ceea ce priveste universitatiile, in 1998 erau 98 de universitati de stat, 53 universitati publice (finantate partial de stat) si 425 de universitati private. 46,2% din studentii care termina liceul sunt acceptati la facultate (comparativ: 48.6% in S.U.A.; 56.4% Marea Britanie, 34.3% in Germania).
Anul scolar incepe in aprilie, si cel putin in licee si universitati este structurat in 2 semestre, cu vacante de 6 saptamani in perioada de vara, una de anul nou si 2-4 saptamanii vacanta de primavara, de sfarsit de an scolar. Cu toate acestea, raportat la restul lumii, studentii japonezii sunt nevoiti sa faca o multime de teme in aceste perioade.
Un aspect foarte diferit fata de universitatiile din intreaga lume este ca, in Japonia, admiterea la facultate joaca un rol foarte important, fiind considerata foarte grea, un slogan la moda acum cativa ani fiind: “4 intra, 5 pica”. Se spune de asemenea, ca cei care dorm mai mult de 4 ore pe noapte in perioada admiterii nu vor intra. Examenele de admitere consta in doua probe (examene distincte), unul identic la nivel national (se poate echivala cu bacalaureatul la noi), dar si examinarea institutiilor in parte (de profil). Concurenta pentru a intra in universitatiile de prestigiu este foarte acerba, iar foarte multi tineri inceraca 2-4 ani la rand. In aceasta perioada acestia invata in scoli suplimentare (fenomen ce se asemana cu meditatiile particulare la noi, insa putin mai organizat, despre care voi discuta putin mai jos).De asemenea, din 1985 a inceput sa functioneze si sistemul de invatamant la distanta, prin infiintarea unei universitati (University of the Air) de catre fundatia British Open University, fiind finantata in proportie de 70% de catre stat.

Studiile superioare se platesc. Taxele sunt mult mai mici insa in cazul universitatiilor de stat, in raport cu cele particulare. Exista de asemenea si scoli primare, gimnazii si licee particulare care necesita taxe de scolarizare. Taxele la o universitate de stat variaza in jurul sumei de 500.000Y (5.000$) pe an, iar in cazul universitatilor private pot ajunge la dublul acestei sume. Un procent infim de studenti de la universitatiile de stat beneficiaza de burse sau scutirea taxei de studii, binenteles pe principiul performantei.
Cu un an inainte de terminarea universitatii, incepe febra cautarii slujbei (job hunting). Am observat un mai mare accent pus pe cautarea unui post decat pe examenele finale din univeritate. Se pare ca aprope 100% din absolventii de universitate isi gasesc un loc intr-o compania, dar unele voci critica acest aspect pe motive ca distruge posibilitatea initiativei individuale...

Probleme in sistemul de invatamant nipon

Sistemul de invatamant nipon a fost astfel structurat incat sa produca indivizi calificatii pentru productie de calitate. Cu toate ca la prima impresie pare un scop justificat, exista foarte multe aspecte negative cu care a inceput sa se confrunte Japonia. Sistemul de invatamant la ora actuala este in stadiul de reforma.
Partile negative a stucturarii actuale sunt ca indivizii produsi au devenit mai putin capabili sa judece si sa i-a decizii singuri, au devenit mai putin inovativi si setea de cunoastere s-a diminuat, cunoasterea devenind o povara, o obligatie. Aceste aspecte, se manifesta prin refularile adolescentiilor: violenta in scoli crescand simtitor in ultimii ani, ajungandu-se deseori la crime. Primele decizii au fost deja luate, insa nu se pot observa inca imbunatatiri. Spre exemplu, s-a scurtat saptamana la 5 zile de scoala, iar numarul de ore s-a redus si el la o medie de 6 ore/zi. Totusi, studentii si elevii, sunt fortati de societate sa invete pentru a ajunge in universitati, deci dupa 6 ore pe zi de scoala, acestia mai studiaza la scoli suplimentare (“cram schools”) de 2 pana la 5 zile pe saptamana cate 2 sau 3 ore.
Aceste scoli suplimentare (juku) s-au dezvoltat enorm de mult in ultima perioada. Cu toate ca exista intr-o forma legala, oricine poate infiinta o asemenea scoala, nimeni la ora actuala nu are o statistica a numarului acestora. Aceste scoli isi propun sa pregateasca studentii pentru examenele de admitere ale universitatilor si a inceput sa devina o afacere foarte profitabila. Profesorii clasici sustin ca studentii nu sunt atenti la ore, de aceea este nevoie de ore suplimentare, iar parintii considera ca sunt necesare orele suplimentare pentru ca ei nu au timp sa controleze temele copiilor.
Cu toate ca admiterea la universitati necesita un efort exagerat, terminarea acestora necesita uneori numai prezenta. Binenteles ca exista o oarecare libertate a profesorilor de stabilire a metodelor de examinare, insa, asa cum spuneam in majoritatea cazurilor prezenta este punctul forte. Este o priveliste normala ca 15% din studentii care iau parte la un curs sa doarma...
Societatea japoneza se confrunta cu o majora problema in ultimii 10 ani. Si anume scaderea natalitatii. Aceasta se rasfrange asupra invatamantului, deja fiind necesara inchiderea a numeroase scolii. Universitatii nu au fost inca inchise, dar a scazut concurenta la examenele la admitere. Nu este inca o problema majora in acest caz, dar profesorii sunt ingrijorati de faptul ca prestigiul universitatilor si, implicit calitatea indivizilor rezultati va scade.

sursa :http://www.personal.bogdanlazar.ro/html/sistemul_de_invatamant.html